Biserica Orthodoxă Română Sfântul Stefan cel Mare
The Romanian Orthodox Church
St. Stephen the Great

St Petersburg - Tampa, Florida

 
 
✟ Home
 
✟ Preot
✟ Consiliul Parohial
✟ Contact
✟ Servicii Religioase
✟ Buletin Parohial
✟ Photo
✟ Evenimente
✟ Predici
✟ Rugaciuni
✟ Invăţaturi Ortodoxe
✟ Cântece Bisericeşti
✟ Video
✟ Linkuri Utile
✟ Regulament Bisericesc

Cum trebuie sa ne purtam in biserica:

Articol publicat in Revista Episcopiei: Solia The Herald ultimul numar iulie/august 2013

În picioare sau şezând?

Postura tradiţională pentru rugăciune şi închinare în Biserica Ortodoxă este în picioare. în Biserica Ortodoxă din România nu există bănci în biserici. Scaunele sau strănile de pe pereţii laterali sunt de obicei rezervate pentru bătrâni şi bolnavi. în America de Nord am avut şi avem tendinţa să construim bisericile noastre cu bănci, iar pentru că le avem a trebuit să decidem când să şedem şi când să stăm în picioare. înainte de toate, trebuie spus, că este unanim acceptat (şi de preferat) să se stea în picioare în timpul slujbei.

Când ar trebui să stăm cu siguranţă în picioare?

Întotdeauna în timpul citirii Evangheliei, ieşirilor preotului din altar, prefacerii sfintelor daruri, distribuirii Sfintei împărtăşanii, ori de câte ori preotul dă o binecuvântare şi la încheierea slujbei. în multe parohii, cărţile de Sfânta Liturghie pe care le puteţi găsi în bănci vă pot sugera când trebuie să staţi în picioare. Urmăriţi instrucţiunile din aceste cărţi (este probabil mai sigur decât să urmăriţi oamenii din primele rânduri). Dacă nu ştiţi ce să faceţi, staţi în picioare. Nu este niciodată greşit să staţi în picioare în biserică.

Aprinsul lumânărilor

Aprinsul lumânărilor este o parte importantă în cadrul cultului Bisericii Ortodoxe. Le aprindem când ne rugăm, aducând o ofrandă (jertfă) care însoţeşte rugăciunile noastre. Ortodocşii aprind lumânări când intră în biserică şi acesta este de obicei, cel mai potrivit timp să aprindem lumânările, dar sunt şi momente când nu e potrivit să le aprindem. Nu este potrivit să aprindem lumânări în timpul citirii Apostolului sau citirilor din Sfânta Evanghelie, vohoadelor procesiunile preotului cu Evanghelia si darurile), şi predicilor. Dacă aţi ajuns la biserică după ce Sfânta Liturghie a început, un sfat bun este să aşteptaţi ca oamenii să se aşeze, dacă sunt în picioare în timpul unei rugăciuni, după care să aprindeţi lumânările. Nu este potrivit a aduce lumânări de acasă. Lumânarea reprezintă o jertfă, un dar adus lui Dumnezeu prin care ajutăm şi Biserica.

Sosirea la biserica

Dintr-un motiv necunoscut, a devenit o obişnuinţă să se sosească târziu la biserică. Este de preferat ca sosirea la biserică să se facă înainte ca Sfânta Liturghie să înceapă. Dacă totuşi sosiţi după începerea slujbei, intraţi în linişte, observând ceea ce se întâmplă. Dacă se citeşte din Apostol sau din Sfânta Evanghelie, ori dacă se desfăşoară Intrarea Mică sau Intrarea Mare, atunci, aşteptaţi până se termină şi apoi căutaţi-vă un loc pe bancă. Dacă veniţi în timp ce Preotul ţine predica, de asemenea, asteptaţi până se termină. încercaţi să nu întrerupeţi Liturghia în timp ce vă căutaţi un loc. Cea mai bună metodă de a evita aceste lucruri este să sosiţi la timp. Enoriaşii care sosesc târziu la Liturghie nu pot primi împărtăşanie.

Cum trebuie să stăm în timpul slujbei

În Biserica Ortodoxă, statul “picior peste picior” este considerat nerespectuos. în cultura Nord-Americană, acest lucru nu este interzis şi majoritatea încercăm să stăm cât mai confortabil pe scaun. Am putea să stăm cu picioarele încrucişate în biserică? Nu. Nu pentru că este greşit, ci pentru că ar deveni o poziţie mult prea confortabilă şi relaxantă, incompatibilă cu starea de rugăciune. Ar fi ca şi când aţi fi acasă în scaunul dumneavoastră preferat, stând cu picioarele încrucişate şi lăsat pe spate, ceea ce ar putea favoriza ca mintea dumneavostră să nu mai fie concentrată la slujba care se desfăşoară. De altfel, faptul că putem sta jos în biserică este mai degrabă o concesie si nu modul normal pentru rugăciune, pentru că nu vrem să fim prea relaxati şi cu mintea în altă parte decât la Liturghie. Ar fi de preferat să alternaţi statul în picioare cu statul pe scaun. Atunci când staţi pe scaun, staţi cu picioarele apropiate, fiind gata oricând să vă ridicaţi în momentele indicate.

Încrucişaţi-vă mâinile pentru rugăciune şi nu picioarele!

Înăuntru şi afară De multe ori pare să fie prea multă mişcare în spatele bisericii in timpul slujbelor. Este de parcă am avea o uşă rabatabilă pe care o folosesc atât adulţii cât şi copiii. Este de preferat să folosiţi toaleta înainte de a sosi la biserica. Dacă vă împărtăşiţi, nu ar trebui să mâncaţi sau să beţi nimic, deci nu aveţi nevoie de apa. în timpul slujbei, trebuie să ne concentrăm la rugăciune şi nu la socializare. Este de înţeles dacă aveţi nevoie să ieşiţi cu copiii mici afară. Nicidecum nu e potrivit pentru cineva să se afle în sala socială a bisericii în tinpul slujbei. E ca şi cum L-am ignora pe Dumnezeu Căruia I se aduce rugăciunea. Indiferent că se pregăteşte mâncare sau cafea, toate aceste activităţi pot aştepta până se termină slujba şi nu trebuie să se facă în detrimental participării la Liturghie. Ne aducem aminte de dojana Mântuitorului adresată Martei care se străduia să facă ospăţ mare: ”Marto, Marto, te sileşti şi de îngrijeşti de multe, însă un singur lucru trebuieşte…”

Plecarea înainte de terminarea slujbei

Daca plecaţi înainte de terminarea Liturghiei/Slujbei nu numai că este nepoliticos, dar vă şi privează de binecuvântarea de la sfârşit. De fiecare dată Liturghia începe cu “Binecuvântată este împărăţia Tatălui….” şi se termină cu ”Binecuvântarea Domnului peste voi toţi…”. A pleca imediat după împărtăşanie înseamnă a trata Biserica ca pe un restaurant fast food unde venim şi plecăm după cum ne place. Chiar dacă trăim într-o lume în care ne grăbim, în prezenţa lui Dumnezeu, trebuie să facem efortul de a ne lupta cu această presiune de ajunge imediat la următorul lucru pe care îl avem de făcut în ziua respectivă. Sfântul Ioan Gură de Aur asemuieşte pe cei care pleacă de la slujbă înainte de binecuvântarea de sfârşit a preotului, cu Iuda care a plecat de la Cina cea de Taină înainte de a se termina. Aşadar să nu ne grăbim când suntem în biserică şi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile Sale.

Urme de ruj

V-aţi uitat vreodată la o icoană care avea peste tot urme de ruj? Este dezgustător, nu-i aşa? Poate că rujul arată bine pe buzelor celor care-l poartă, dar arată îngrozitor pe icoane, cruci, linguriţa de împărtăşanie şi pe mâna preotului sau a episcopului. Nu este politicos să lăsăm urme de ruj pe lucrurile sfinte. Care este răspunsul? Daca insistaţi să purtaţi ruj când veniţi la biserică, atunci este indicat să vă ştergeţi înainte de a venera icoanele, de a lua împărtăşanie, de a săruta Sfânta Cruce sau mâna preotului sau a episcopului. în final, Dumnezeu nu este impresionat de cum arătăm în exterior (haine, machiaj, ruj, etc.), ci de cum arătăm în interior, de ardoarea rugăciunii noastre şi de pioşenia noastră.

Venerarea Icoanelor

Când intrăm in biserică, în mod tradiţional, mergem să venerăm icoanele. De obicei, la intrarea în biserică există un tetrapod, sau un închinător pe care sunt aşezate icoane. Atunci când venerăm/sărutăm o icoană trebuie să avem grijă cum o facem. Nu se cuvine să sărutăm chipul icoanei. Nu se cuvine să sărutăm faţa sau gura chipului din icoana. De preferat este să sărutăm mâna. Când ne apropiem de o icoană să o venerăm, cel mai potrivit este să sărutăm Evanghelia sau crucea din mâna sfântului din icoană, scrisoarea/sulul din mâna lui, mâna sau piciorul acestuia. în timp ce facem aceasta, trebuie să arătăm respectul cuvenit pentru Sfântul/Sfânta din icoană.

Vorbitul in biserica

Nu-i aşa că este minunat ca atunci când venim la biserica să ne întâlnim cu prieteni sau chiar cu membri ai familiei noastre? Cu siguranţă, însă potrivit este să aşteptăm până după terminarea slujbei pentru a-I salute şi socializa. Nu se cuvine să ne salutăm prietenii şi discutăm în timpul slujbei. Pe lângă faptul că este lipsit de respect faţă de Dumnezeu, este nepoliticos şi faţă de ceilalţi oameni din jur care încearcă să se roage. Vorbiţi cu Dumnezeu prin rugăciuni şi cântări de mulţumire în timpul slujbei şi cu prietenii sau cunoscuţii după terminarea slujbei.

Sărutaţi (nu strângeţi) mâna Episcopului

ştiaţi că cel mai potrivit mod de a saluta un preot sau un episcop este de a cere binecuvântare şi de a-i săruta mâna dreaptă? Cum se face acest lucru? Apropiaţivă de preot sau episcop având mâna dreaptă peste mâna stângă, cu palma în sus şi spuneţi: ”Părinte/Prea Sfinţite binecuvintează”. El va face semnul crucii şi îşi va aşeza mâna sa dreaptă peste ale dumneavoastră. Acesta este un mod mult mai potrivit şi tradiţional de a salute clericii decât strângerea mâinilor. Prin sărutarea mâinii (preotului sau episcopului) arătăm respect pentru serviciul pe care îl săvârşesc – întrucât ei sunt cei care ne binecuvintează şi ne oferă darurile lui Dumnezeu. Aşadar, data viitoare când vă întâlniţi cu preotul sau episcopul dumneavoastră, cereţi-le binecuvântarea şi nu le strângeţi mâna.

Cum ne îmbrăcăm pentru mersul la biserică

Vă mai amintiţi când oamenii se îmbrăcau cu cele mai bune haine ca să meargă la biserică? De fapt, până nu de mult, hainele elegante însemnau hainele de duminică,Cum trebuie să ne purtăm ...sau de sărbătoare. în zilele de astăzi, nu se mai întâmplă asta şi modul în care ne îmbrăcăm pentru biserică a devenit neglijent. Ar trebui să-i oferim lui Dumnezeu tot ceea ce e mai bun din ceea ce facem, inclusiv să ne îmbrăcăm adecvat când venim la biserică, care este casa lui Dumnezeu. Ar trebui să ne îmbrăcăm cu ”hainele de duminică” atunci când venim la biserică şi nu cu cele pe care le folosim zilnic la diverse alte activităţi. Ar trebui să ne îmbrăcăm cu modestie şi să nu atragem atenţia celorlalţi. îmbrăcămintea noastră ar trebui să fie întotdeauna în concordanţă cu învăţătura creştină. Iată câteva sfaturi:

Copiii - numai copiii sub 10 ani pot să poarte pantaloni scurţi şi aceştia ar trebui să fie eleganţi. Pantalonii scurţi de alergat sau alte tipuri de pantaloni scurţi nu sunt potriviţi pentru a fi purtaţi la biserică (de către copii sau de către adulţi). Pantofii sau sandalele trebuie să fie curaţi şi şireturile legate. Nimeni nu ar trebui să poarte tricouri cu diverse înscrisuri sau logo-uri neadecvate.

Femeile – Rochiile purtate la Biserica trebuie să fie elegante, dar modeste. Nu e potrivit a purta rochii scurte, rochii strânse pe corp sau rochii fară spate. Dacă totuşi femeile poartă pantaloni – aceştia trebuie să fie eleganţi (fără blue jeans sau pantaloni mulaţi). Pantalonii scurţi de orice fel nu sunt potriviţi.

Bărbaţii – şi ei trebuie să se îmbrace modest. în timp ce costumul şi cravata nu sunt obligatorii, cămăşile trebuie să fie curate şi să aibă nasturii închişi până la guler. Nasturele imediat de sub guler poate fi lăsat deschis, dar doi sau chiar trei nasturi şi mai mult deschişi nu este adecvat. Pantaloni trebuie să fie curaţi şi călcaţi. Pantaloni tip blue jeans sunt consideraţi inadecvaţi pentru îmbrăcămintea de biserică ca şi pantalonii scurţi de orice fel.

În cazul în care trebuie să mergeţi în altă parte după slujbă, vă puteţi aduce un set de haine mai comode şi vă puteţi schimba după. Aduceţi-vă aminte să vă folosiţi bunul simţ atunci când vă îmbracaţi pentru biserică. în final, nu mergem să fim văzuţi de ceilalţi, ci ca să ne întâlnim şi să ne rugăm lui Dumnezeu.

Blocarea rândului de bănci

De multe ori se blochează intervalulul dintre rândurile de bănci astfel încât nimeni nu poate să treacă mai departe să se aşeze pe bancă. De fapt, cei care blocheză rândul de bănci vin devreme, astfel încât ocupă cele mai bune locuri dintre rânduri şi nimeni nu mai poate trece de ei. Cel mai “eficient” mod de blocare a întregului rând de bănci se întâmplă atunci când doi oameni se aşează la ambele capete ale rândului de bănci. Cum se poate evita blocarea locurilor? în primul rând cei care sosesc primii trebuie să ocupe locurile de la mijlocul băncii astfel încât locurile de la margine să rămână libere pentru cei care sosesc mai târziu. Iar pentru cei care au copii mici şi care vor avea nevoie să iasă la un moment dat, este indicat să ocupe locurile care să le faciliteze ieşirea.

Când trebuie să ne închinăm cu semnul crucii şi când nu?

Fiecare dintre noi, dacă ne-am uitat în jur în timpul slujbei, am putut observa că fiecare îşi face cruce la momente diferite sau chiar în mod diferit. într-o anumită măsură, momentul în care ne facem cruce ţine de pioşenia fiecăruia şi nu este încadrat de o anumită regulă, sau de un canon. însă există momente ale slujbei când este absolut cuvenit să ne facem cruce şi sunt momente când nu trebuie să ne facem cruce. Iată o lista cu aceste momente: Faceţi-vă cruce: cand auziţi una din variantele frazei ”Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh” ; la începutul şi sfârşitul slujbei sau rugăciunilor personale; când intraţi sau ieşiţi din biserică; când treceţi prin faţa Sfântului Altar; în faţa unei icoane, a Sfintei Cruci sau a Evangheliei. Nu vă faceţi cruce: în faţa potirului înainte şi după primirea împărtăşaniei, deoarce riscăm să lovim potirul sau mâna preotului (potrivit este să încrucişăm mîinile pe piept); când primim binecuvântare de la preot sau episcop – doar sărutăm mâna dreaptă a acestora.

Dacă atingeţi veşmintele preotului

Multora le place să atingă poalele veşmântului preotului atunci când el trece prin biserică la iesirea cu darurile. Acesta este un obicei frumos şi evlavios prin care ne ataşăm rugăciunile personale la rugăciunea care se spune la intrarea cu darurile. în acelaşi timp însă, trebuie să fim atenţi să nu tragem prea tare de veşmânt încât să incomodăm preotul sau să deranjăm alţi oameni.

Gustări pentru copii

Întotdeanuna poţi să îţi dai seama unde au stat copii în biserică deoarece mereu se găsesc urme şi firimituri lăsate de la gustări. Părinţii obişnuiesc să aducă o mică gustare (fructe, biscuiţă, suc) pentru copiii la biserica. Pentru copiii până la 3-4 ani este adecvat, dar cei care au ajuns la vârsta de 7 ani trebuie să se străduiască să nu mai mănânce în timpul slujbei pentru a putea primi împărtăşania. Pentru copiii care primesc o gustare în timpul slujbei, încercaţi să le o daţi înainte de a primi împărtăşania. Nu pot veni cu gura plină sau mestecând la împărtăşanie. De asemenea, trebuie păstrată curăţenia în biserică.

Mestecatul gumei în timpul slujbei este total nepotrivit!

Anafora

Dupa ce primim Sfânta împărtăşanie şi la sfârşitul Liturghiei este o tradiţie să luăm şi o bucată de prescură sfinţită, nafură sau anafură – care reprezintă pâinea care a mai rămas dupa prepararea Sfintei împărtăşanii. în timp ce anafora nu reprezintă Sfânta împărtăşanie, ea este totuşi pâine sfinţită şi trebuie mâncată cu pioşenie astfel încît să nu cadă firimituri pe jos. La sfârşitul împărtăşirii sau după ce am sărutat crucea la sfârşitul Sfintei Liturghii, putem să luăm o bucata de anaforă şi când ne intoarcem la locul nostru putem să o consumăm cu grijă de a nu scăpa firimituri pe jos.

Un gând de final

Societatea Nord Americană are o atitudine un pic mai neglijentă/nepăsătoare faţă de viaţă. Nu lăsaţi ca această atitudine să intervină în viaţa dumneavostră de creştini ortodocşi. Cu siguranţă că sunt şi alte aspecte care ar fi trebuit acoperite aici, însă modul în care ne comportam în biserică se bazează pe bun simţ şi pe respectful cuvenit a fi arătat lui Dumnezeu şi semenilor nostril. Aduceţivă întotdeauna aminte că sunteţi în biserică pentru a vă ruga lui Dumnezeu. Chemarea preotului ”Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi!” trebuie să reprezinte modul în care să ne comportăm în biserică. Dacă acesta este motto-ul nostru, atunci cu siguranţă vom şti cum trebuie să ne purtăm în biserică.

Pr. David Barr

(articol tradus şi adaptat după The Word, Ianuarie 1997, pag 4-7)

 
donatie
 
Facebook logo
Calendar

 
 
©2012 Biserica Orthodoxă Română Sfântul Stefan cel Mare.
 

Dr. Roxana M. Stoici, MD .